HOTĂRÂRE NR. 1425 DIN 11 OCTOMBRIE 2006
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 882 din 30 octombrie 2006
În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
solidaritătii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul sănătătii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu
ANEXA 1
NORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006
CAP. 1
Dispozitii generale
ART. 1
Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006, denumită în continuare lege.
ART. 2
În întelesul prezentelor norme metodologice, termenii si expresiile folosite au următoarea semnificatie:
- autorizare a functionării din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă – asumarea de către angajator a responsabilitătii privind legalitatea desfăsurării activitătii din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă;
- serviciu intern de prevenire si protectie – totalitatea resurselor materiale si umane alocate pentru efectuarea activitătilor de prevenire si protectie în întreprindere si/sau unitate;
- comitet de securitate si sănătate în muncă – organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participării si consultării periodice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1) – (3) din lege;
- zone cu risc ridicat si specific – acele zone din cadrul întreprinderii si/sau unitătii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
- accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical;
- accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
- accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
- accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel putin 3 persoane, în acelasi timp si din aceleasi cauze, în cadrul aceluiasi eveniment;
- accident de muncă de circulatie – accident survenit în timpul circulatiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
- accident de muncă de traseu:
- accident survenit în timpul si pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu si invers si care a antrenat vătămarea sau decesul;
- accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa si invers, si care a antrenat vătămarea sau decesul;
- accident survenit pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îsi încasează salariul si invers si care a antrenat vătămarea sau decesul;
11. accident în afara muncii – accident care nu îndeplineste conditiile prevăzute la art. 5 lit. g) si la art. 30 din lege;
12. invaliditate – pierdere partială sau totală a capacitătii de muncă, confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
13. invaliditate evidentă – pierdere a capacitătii de muncă datorată unor vătămări evidente, cum ar fi un brat smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
14. intoxicatie acută profesională – stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă;
15. îndatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise, dispozitiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare – procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment, de îndată, autoritătilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;
17. evidentă – mijloacele si modalitătile de păstrare a informatiilor referitoare la evenimentele produse;
18. cercetare a bolilor profesionale – procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale – procedură prin care se indică pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională;
20. raportare a bolilor profesionale – procedură prin care se transmit informatii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul national de coordonare metodologică si
informare privind bolile profesionale si la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic în Domeniul Sănătătii Bucuresti.
CAP. 2
Autorizarea functionării din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă
ART. 3
În vederea asigurării conditiilor de securitate si sănătate în muncă si pentru prevenirea accidentelor si a bolilor profesionale, angajatorii au obligatia să obtină autorizatia de functionare din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă, înainte de începerea oricărei activităti.
ART. 4
Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice, asociatiile familiale si persoanele juridice pentru care autorizarea functionării, inclusiv din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, cu modificările si completările ulterioare.
ART. 5
Asumarea de către angajator a responsabilitătii privind legalitatea desfăsurării activitătii din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă se face pentru activitătile care se desfăsoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.
ART. 6
- În vederea autorizării din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă, angajatorul are obligatia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îsi desfăsoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.
- Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însotită de următoarele acte:
- copii de pe actele de înfiintare;
- declaratia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezultă că pentru activitătile declarate sunt îndeplinite conditiile de functionare prevăzute de legislatia specifică în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
- Pentru actele depuse în sustinerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa nr. 1. ART. 7
În vederea autorizării din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă, inspectoratele
teritoriale de muncă procedează după cum urmează:
- înregistrează cererile de autorizare a functionării din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă;
- verifică actele depuse în sustinerea acestora, precum si declaratia pe propria răspundere prevăzută la art. 6;
- completează si emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3;
- asigură evidenta certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4;
- asigură arhivarea documentatiei în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare. ART. 8
Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare, calculat de la data
înregistrării cererii.
ART. 9
Certificatul constatator, emis în baza declaratiei pe propria răspundere, dă dreptul angajatorilor să desfăsoare activitătile pentru care au obtinut certificatul.
ART. 10
- În cazul în care în cadrul controalelor se constată abateri de la respectarea prevederilor legale din domeniul securitătii si sănătătii în muncă, inspectorul de muncă sistează activitatea si propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea mentiunii în certificatul constatator.
- Inspectoratul teritorial de muncă mentionează sistarea activitătii prevăzute la alin. (1) în certificatul constatator.
ART. 11
- În situatia prevăzută la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai după ce demonstrează că a remediat deficientele care au condus la sistarea activitătii si a obtinut autorizarea conform art. 6.
- În situatia prevăzută la alin. (1), cererea va fi însotită de certificatul constatator eliberat initial, în original.
- Inspectoratul teritorial de muncă va mentiona în certificatul constatator data reluării activitătii.
CAP. 3
Servicii de prevenire si protectie
SECłIUNEA 1
Prevederi generale
ART. 12
Prezentul capitol stabileste cerintele minime pentru activitătile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate si protectia lucrătorilor la locul de muncă, cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, organizarea activitătilor de prevenire si protectie în cadrul întreprinderii si/sau unitătii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum si reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
ART. 13
Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitătii de prevenire si protectie în unitatea si/sau întreprinderea sa.
SECłIUNEA a 2-a
Organizarea activitătilor de prevenire si protectie
ART. 14
Organizarea activitătilor de prevenire si protectie este realizată de către angajator, în următoarele moduri:
- prin asumarea de către angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din lege, a atributiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;
- prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitătile de prevenire si protectie;
- prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;
- prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
ART. 15
- Activitătile de prevenire si protectie desfăsurate prin modalitătile prevăzute la art. 14 în cadrul întreprinderii si/sau al unitătii sunt următoarele:
- identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă si mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
- elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
- elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementărilor de securitate si sănătate în muncă, tinând seama de particularitătile activitătilor si ale unitătii/întreprinderii, precum si ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
- propunerea atributiilor si răspunderilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, ce revin lucrătorilor, corespunzător functiilor exercitate, care se consemnează în fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
- verificarea cunoasterii si aplicării de către toti lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitătilor ce le revin în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, stabilite prin fisa postului;
- întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă;
- elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitătii adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării si instruirii lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă si verificarea cunoasterii si aplicării de către lucrători a informatiilor primite;
- elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unitătii;
- asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101 – 107, si asigurarea ca toti lucrătorii să fie instruiti pentru aplicarea lui;
- evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevăzute la art. 101 – 107;
- stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate si sănătate în muncă, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sănătate la locul de muncă;
- evidenta meseriilor si a profesiilor prevăzute de legislatia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;
- evidenta posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
- evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
- monitorizarea functionării sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de măsură si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;
- verificarea stării de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgentă, precum si a sistemelor de sigurantă;
- informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de muncă si propunerea de măsuri de prevenire si protectie;
- întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
- evidenta echipamentelor de muncă si urmărirea ca verificările periodice si, dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
- identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protectie la locul de muncă;
- urmărirea întretinerii, manipulării si depozitării adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situatii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;
- participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevăzute la art. 108 –
177;
- întocmirea evidentelor conform competentelor prevăzute la art. 108 – 177;
- elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din
întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
- urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul vizitelor de control si al cercetării evenimentelor;
- colaborarea cu lucrătorii si/sau reprezentantii lucrătorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de prevenire si protectie;
- colaborarea cu lucrătorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situatia în care mai multi angajatori îsi desfăsoară activitatea în acelasi loc de muncă;
- urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare;
- propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii atributiilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă;
- propunerea de clauze privind securitatea si sănătatea în muncă la încheierea contractelor de prestări de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori străini;
- întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăsurarea acestor activităti.
- Activitătile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în conformitate cu prevederile art. 24 si 25 din lege.
ART. 16
- În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv angajatorul poate efectua activitătile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
- activitătile desfăsurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5;
- angajatorul îsi desfăsoară activitatea profesională în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate;
- angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, corespunzătoare cel putin nivelului de bază, conform prevederilor art. 47 – 51.
- În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai multi lucrători, conform prevederilor art. 20 – 22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23 – 27, si/sau să apeleze la servicii externe.
- În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de la alin. (1), dar angajatorul nu realizează în totalitate activitătile de prevenire si protectie, pentru activitătile pe care nu le realizează angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.
ART. 17
- În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activitătile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:
- activitătile desfăsurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5;
- riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
- angajatorul îsi desfăsoară activitatea profesională în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate;
- angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare cel putin nivelului de bază, conform prevederilor art. 47 – 51.
- În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai multi lucrători, conform prevederilor art. 20 – 22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor art. 23 – 27, si/sau să apeleze la servicii externe.
- În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevăzute la alin. (1) si (2), dar angajatorul, lucrătorii desemnati sau serviciul intern nu realizează în totalitate activitătile de prevenire si protectie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.
ART. 18
- În cazul întreprinderilor si/sau unitătilor între 50 si 149 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai multi lucrători sau să organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitătile de prevenire si protectie din cadrul întreprinderii.
- În cazul întreprinderilor si/sau unitătilor prevăzute la alin. (1), care desfăsoară activităti dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.
- În cazul în care lucrătorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitătile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitătilor de prevenire si protectie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
ART. 19
- În cazul întreprinderilor si/sau unitătilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.
- În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitătile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitătilor de prevenire si protectie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
SECłIUNEA a 3-a
Lucrători desemnati
ART. 20
- Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de activitătile de prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului.
- Angajatorul va consemna în fisa postului activitătile de prevenire si protectie pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate să le efectueze.
ART. 21
Pentru a putea să desfăsoare activitătile de prevenire si protectie, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare cel putin nivelului mediu, conform prevederilor art. 47 – 51.
ART. 22
- Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnati în functie de mărimea întreprinderii si/sau unitătii si/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitătii.
- Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnati să poată desfăsura activitătile de prevenire si protectie conform fisei postului.
SECłIUNEA a 4-a
Serviciile interne de prevenire si protectie
ART. 23
- Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 47 – 51, si, după caz, alti lucrători care pot desfăsura activităti auxiliare.
- Conducătorul serviciului de prevenire si protectie trebuie să îndeplinească cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47 – 51.
ART. 24
- Serviciul intern de prevenire si protectie se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă.
- Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie să desfăsoare numai activităti de prevenire si protectie si cel mult activităti complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.
- Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare si functionare activitătile de prevenire si protectie pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire si protectie are capacitate si mijloace adecvate.
ART. 25
Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie să aibă la dispozitie resursele materiale si umane necesare pentru îndeplinirea activitătilor de prevenire si protectie desfăsurate în întreprindere.
ART. 26
- Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie în functie de mărimea întreprinderii si/sau unitătii si/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitătii.
- Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire si protectie să poată desfăsura activitătile specifice.
- Când angajatorul îsi desfăsoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire si protectie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfăsurarea activitătilor specifice.
- În situatia în care activitatea de prevenire si protectie este asigurată prin mai multe servicii interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitătii.
ART. 27
Serviciul intern de prevenire si protectie poate să asigure si supravegherea medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională si de mijloace materiale adecvate.
SECłIUNEA a 5-a
Servicii externe de prevenire si protectie
ART. 28
Serviciul extern de prevenire si protectie asigură, pe bază de contract, activitătile de prevenire si protectie în domeniu.
ART. 29
Angajatorul apelează la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din lege.
ART. 30
Serviciul extern trebuie să aibă acces la toate informatiile necesare desfăsurării activitătii de prevenire si protectie.
ART. 31
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:
- să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată si de mijloacele materiale necesare pentru a-si desfăsura activitatea;
- să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, în conformitate cu procedura stabilită la art. 35 – 45.
ART. 32
-
- Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art. 47 – 51, si, după caz, alti lucrători care pot desfăsura activităti auxiliare.
-
- Conducătorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie să îndeplinească cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47 – 51.
-
- În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47 – 51.
ART. 33
Contractul încheiat între angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie să cuprindă cel putin următoarele:
- activitătile de prevenire si protectie care vor fi desfăsurate de către serviciul extern de prevenire si protectie;
- modul de colaborare cu lucrătorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie;
- clauze privind solutionarea litigiilor apărute între părti.
- Serviciul extern are obligatia să transmită inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îsi are sediul, domiciliul sau resedinta o copie de pe certificatul de abilitare, în termen de 10 zile de la data primirii acestuia.
- Serviciul extern trebuie să întocmească, în două exemplare, un raport de activitate semestrial, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10.
- Rapoartele vor fi înaintate inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îsi are sediul, domiciliul sau resedinta serviciul extern.
- Inspectoratul va analiza rapoartele de activitate si va restitui un exemplar serviciului extern, iar un exemplar îl va arhiva.
SECłIUNEA a 6-a
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie
ART. 35
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie se efectuează conform procedurii prevăzute de prezenta sectiune, elaborată cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) si alin. (5), precum si prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege.
ART. 36
-
- Serviciile externe de prevenire si protectie pot să îsi desfăsoare activitatea numai după obtinerea certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, denumit în continuare certificat de abilitare, emis de directiile de muncă, solidaritate socială si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, pe raza cărora îsi au sediul, domiciliul sau resedinta.
-
- După data aderării României la Uniunea Europeană, prin exceptie de la prevederile alin.
(1), persoanele fizice si juridice având cetătenia, respectiv nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau apartinând Spatiului Economic European, care au fost supuse procedurii de abilitare sau unei proceduri similare în unul dintre aceste state, în vederea furnizării de servicii de prevenire si protectie, nu trebuie să obtină certificatul de abilitare prevăzut de prezentele norme metodologice.
-
- În cadrul directiilor de muncă, solidaritate socială si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, se constituie, prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare si avizare.
-
- Membrii comisiei prevăzute la alin. (3) sunt:
- directorul executiv al directiei de muncă, solidaritate socială si familie;
- inspectorul sef adjunct cu atributii de securitate si sănătate în muncă al inspectoratului teritorial de muncă;
- conducătorul structurii asigurătorului pentru accidente de muncă si boli profesionale de la nivel teritorial;
- reprezentantul desemnat de comisia de autorizare judeteană înfiintată de Consiliul National de Formare Profesională a Adultilor, după o procedură proprie stabilită de Consiliul National de Formare Profesională a Adultilor.
-
- Presedintele Comisiei de abilitare si avizare este directorul executiv al directiei de muncă, solidaritate socială si familie teritoriale.
-
- Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de directia de muncă, solidaritate socială si familie teritorială, respectiv a municipiului Bucuresti.
ART. 37
În vederea abilitării pentru activitătile de prevenire si protectie prevăzute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele documente:
- cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, conform modelului prezentat în anexa nr. 8;
- copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comertului si, după caz, copie de pe actul constitutiv;
- copii de pe documentele care atestă pregătirea profesională si nivelul de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, conform prevederilor art. 31 si 32;
- curriculum vitae pentru personalul care va desfăsura activitătile de prevenire si protectie;
- documente care atestă experienta de cel putin 5 ani în domeniul securitătii si sănătătii în muncă pentru personalul care va desfăsura activitătile de prevenire si protectie;
- memoriu de prezentare din care să rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispune;
- copii de pe decizia de numire si contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru conducătorul serviciului extern;
- copii de pe contractele individuale de muncă ale personalului de executie din serviciul extern;
- declaratii ale personalului serviciului extern privind păstrarea confidentialitătii, în timpul si după încetarea desfăsurării activitătilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces.
ART. 38
Solicitantul trebuie să transmită prin postă dosarul prevăzut la art. 37, cu cel putin 10 zile înainte de data întrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
ART. 39
Comisia de abilitare si avizare are următoarele obligatii:
- să afiseze data întrunirii la sediul directiei de muncă, solidaritate socială si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, si să o facă publică si prin alte mijloace, cum ar fi internet sau presă locală, cu cel putin o lună înainte;
- să se întrunească, cel putin o dată pe trimestru, în functie de numărul de dosare primite;
- să analizeze dosarele solicitantilor cu continutul prevăzut la art. 37;
- să elibereze certificatele de abilitare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9, pentru solicitantii care îndeplinesc conditiile pentru servicii externe de prevenire si protectie prevăzute de prezentele norme metodologice;
- să restituie solicitantilor, prin postă, dosarele care nu contin toate documentele prevăzute la art. 37 si motivarea acestei decizii;
- să transmită titularilor, prin postă, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;
- să tină evidenta certificatelor de abilitare emise si să arhiveze dosarele în baza cărora s-au emis;
- să facă publică lista actualizată a serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate. ART. 40
(1) Solicitantul căruia i s-a restituit dosarul are dreptul, în termen de 30 de zile de la data
primirii, să facă contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
- Răspunsul la contestatie va fi transmis prin postă în termen de 30 de zile. ART. 41
Valabilitatea certificatului de abilitare este de 3 ani. ART. 42
- Reînnoirea certificatului de abilitare se face la expirarea termenului de valabilitate sau la
modificarea conditiilor în baza cărora s-a emis.
- Pentru reînnoirea certificatului de abilitare, solicitantul va prezenta următoarele documente:
- dosarul prevăzut la art. 37;
- rapoartele semestriale înregistrate la inspectoratul teritorial de muncă;
- copii de pe documentele care atestă absolvirea cursurilor de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, în cazul în care au fost efectuate.
ART. 43
- Modificarea oricărei conditii în baza căreia s-a emis certificatul de abilitare, fără comunicarea si transmiterea documentelor doveditoare Comisiei de abilitare si avizare în termen de maximum 5 zile lucrătoare, conduce la încetarea valabilitătii acestuia.
- După analizarea noilor conditii prevăzute la alin. (1), Comisia de abilitare si avizare va decide dacă certificatul de abilitare îsi mentine sau îsi pierde valabilitatea si va comunica în scris titularului de certificat această decizie.
ART. 44
- Inspectoratele teritoriale de muncă verifică respectarea de către serviciile externe a conditiilor în baza cărora a fost emis certificatul de abilitare si propun, în scris, Comisiei de abilitare si avizare, dacă este cazul, anularea certificatului.
- Comisia de abilitare si avizare analizează argumentele aduse în sustinerea propunerii de anulare a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate emite decizia de anulare.
- Decizia de anulare a certificatului de abilitare si motivatia acesteia se transmit titularului, în termen de 10 zile de la data emiterii.
- Titularul certificatului de abilitare anulat poate face contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, în termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de anulare.
- Răspunsul la contestatie va fi transmis prin postă, cu confirmare de primire, în termen de 30 de zile.
ART. 45
Persoanele fizice si juridice abilitate pentru a presta servicii în domeniul protectiei muncii, în temeiul Legii protectiei muncii nr. 90/1996, trebuie să îsi reînnoiască certificatul în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
SECłIUNEA a 7-a
Planul de prevenire si protectie
ART. 46
- Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale conditiilor de muncă, respectiv aparitia unor riscuri noi.
- În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de prevenire si protectie, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară si de altă natură, necesare pentru asigurarea securitătii si sănătătii lucrătorilor.
- În urma analizei măsurilor prevăzute la alin. (2) se stabilesc resursele umane si materiale necesare realizării lor.
- Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevăzute în anexa nr.
7.
- Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucrătorilor si/sau reprezentantilor lor sau comitetului de securitate si sănătate în muncă, după caz, si trebuie să fie semnat de angajator.
SECłIUNEA a 8-a
Cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă
ART. 47
Nivelurile de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, necesare pentru dobândirea capacitătilor si aptitudinilor corespunzătoare efectuării activitătilor de prevenire si protectie, sunt următoarele:
- nivel de bază;
- nivel mediu;
- nivel superior.
ART. 48
-
- Cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului de bază sunt:
- studii în învătământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic;
- curs în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, cu continut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A, cu o durată de cel putin 40 de ore.
-
- Nivelul de bază prevăzut la alin. (1) se atestă prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevăzut la alin. (1) lit. b).
ART. 49
-
- Cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului mediu sunt:
- studii în învătământul postliceal în profil tehnic;
- curs în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, cu continut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel putin 80 de ore.
-
- Nivelul mediu prevăzut la alin. (1) se atestă prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevăzut la alin. (1) lit. b).
ART. 50
-
- Cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă corespunzătoare nivelului superior sunt:
- studii superioare tehnice;
- curs în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, cu continut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel putin 80 de ore;
- curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durată de cel putin 180 de ore.
-
- Nivelul superior prevăzut la alin. (1) se atestă prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) si c).
-
- Cerinta minimă prevăzută la alin. (1) lit. b) este considerată îndeplinită si în situatia în care persoana a absolvit o formă de învătământ postuniversitar în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
ART. 51
Cursurile în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, prevăzute la art. 48 alin. (1) lit. b), art.
49 alin. (1) lit. b) si la art. 50 alin. (1) lit. b), se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizati conform prevederilor art. 18 – 27 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adultilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 375/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
SECłIUNEA a 9-a
Reprezentantii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă
ART. 52
Reprezentantii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, definiti conform art. 5 lit. d) din lege, sunt alesi de către si dintre lucrătorii din întreprindere si/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
ART. 53
Numărul de reprezentanti ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă, regulamentul
intern sau regulamentul de organizare si functionare, în functie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere si/sau unitate, cel putin conform cerintelor prevăzute la art. 60.
ART. 54
Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul si numele reprezentantilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
ART. 55
Reprezentantii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncă trebuie să îndeplinească cerintele minime de pregătire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, corespunzătoare cel putin nivelului de bază, conform prevederilor art. 47 – 51.
ART. 56
Reprezentantii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii în muncii sunt consultati si participă, în conformitate cu art. 18 din lege, si pot desfăsura următoarele activităti:
- colaborează cu angajatorul pentru îmbunătătirea conditiilor de securitate si sănătate în muncă;
- însotesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
- ajută lucrătorii să constientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate si sănătate în muncă;
- aduc la cunostintă angajatorului sau comitetului de securitate si sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătătirea conditiilor de muncă;
- urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire si protectie;
- informează autoritătile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
CAP. 4
Organizarea si functionarea comitetului de securitate si sănătate în muncă
SECłIUNEA 1
Organizarea comitetului de securitate si sănătate în muncă
ART. 57
- Comitetul de securitate si sănătate în muncă se constituie în unitătile care au un număr de cel putin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăsoară activităti pe teritoriul României.
- Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate si sănătate în muncă în unitătile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în functie de natura activitătii si de riscurile identificate.
- În cazul în care activitatea se desfăsoară în unităti dispersate teritorial, se pot înfiinta mai multe comitete de securitate si sănătate în muncă; numărul acestora se stabileste prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare si functionare.
- Comitetul de securitate si sănătate în muncă se constituie si în cazul activitătilor care se desfăsoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.
- În unitătile care au mai putin de 50 de lucrători, atributiile comitetului de securitate si sănătate în muncă revin reprezentantilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii lucrătorilor.
ART. 58
- Comitetul de securitate si sănătate în muncă este constituit din reprezentantii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii lucrătorilor, pe de o parte, si angajator sau reprezentantul său legal si/sau reprezentantii săi în număr egal cu cel al reprezentantilor lucrătorilor si medicul de medicina muncii, pe de altă parte.
- Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă.
ART. 59
- Reprezentantii lucrătorilor în comitetul de securitate si sănătate în muncă vor fi alesi pe o perioadă de 2 ani.
- În cazul în care unul sau mai multi reprezentanti ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii lucrătorilor se retrag din comitetul de securitate si sănătate în muncă, acestia vor fi înlocuiti imediat prin alti reprezentanti alesi.
ART. 60
- Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucrătorilor în comitetele de securitate si sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
- Reprezentantii lucrătorilor în comitetele de securitate si sănătate în muncă vor fi desemnati de către lucrători dintre reprezentantii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securitătii si sănătătii lucrătorilor, după cum urmează:
- de la 50 la 100 de lucrători – 2 reprezentanti;
- de la 101 la 500 de lucrători – 3 reprezentanti;
- de la 501 la 1.000 de lucrători – 4 reprezentanti;
- de la 1.001 la 2.000 de lucrători – 5 reprezentanti;
- de la 2.001 la 3.000 de lucrători – 6 reprezentanti;
- de la 3.001 la 4.000 de lucrători – 7 reprezentanti;
- peste 4.000 de lucrători – 8 reprezentanti.
- Angajatorul are obligatia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate si sănătate în muncă timpul necesar exercitării atributiilor specifice.
- Timpul alocat acestei activităti va fi considerat timp de muncă si va fi de cel putin:
- 2 ore pe lună în unitătile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
- 5 ore pe lună în unitătile având un efectiv între 100 si 299 de lucrători;
- 10 ore pe lună în unitătile având un efectiv între 300 si 499 de lucrători;
- 15 ore pe lună în unitătile având un efectiv între 500 si 1.499 de lucrători;
- 20 de ore pe lună în unitătile având un efectiv de 1.500 de lucrători si peste.
- Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate si sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitătii.
ART. 62
Angajatorul sau reprezentantul său legal este presedintele comitetului de securitate si sănătate în muncă.
ART. 63
Membrii comitetului de securitate si sănătate în muncă se nominalizează prin decizie scrisă a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusă la cunostintă tuturor lucrătorilor.
ART. 64
- La întrunirile comitetului de securitate si sănătate în muncă vor fi convocati să participe lucrătorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.
- La întrunirile comitetului de securitate si sănătate în muncă pot fi invitati să participe inspectori de muncă.
SECłIUNEA a 2-a
Functionarea comitetului de securitate si sănătate în muncă
ART. 65
Comitetul de securitate si sănătate în muncă functionează în baza regulamentului de functionare propriu.
ART. 66
- Angajatorul are obligatia să asigure întrunirea comitetului de securitate si sănătate în muncă cel putin o dată pe trimestru si ori de câte ori este necesar.
- Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către presedinte si secretar, cu consultarea reprezentantilor lucrătorilor, si este transmisă membrilor comitetului de securitate si sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă si, dacă este cazul, serviciului extern de protectie si prevenire, cu cel putin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
- Secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă convoacă în scris membrii comitetului cu cel putin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data si ora stabilite.
- La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toti membrii comitetului.
- Comitetul de securitate si sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenti cel putin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
- Comitetul de securitate si sănătate în muncă convine cu votul a cel putin două treimi din numărul membrilor prezenti.
- Secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă va afisa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat.
- Secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.
SECłIUNEA a 3-a
Atributiile comitetului de securitate si sănătate în muncă
ART. 67
Pentru realizarea informării, consultării si participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16,
17 si 18 din lege, comitetul de securitate si sănătate în muncă are cel putin următoarele atributii:
- analizează si face propuneri privind politica de securitate si sănătate în muncă si planul de prevenire si protectie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare si functionare;
- urmăreste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al îmbunătătirii conditiilor de muncă;
- analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecintele asupra securitătii si sănătătii, lucrătorilor, si face propuneri în situatia constatării anumitor deficiente;
- analizează alegerea, cumpărarea, întretinerea si utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protectie colectivă si individuală;
- analizează modul de îndeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie, precum si mentinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
- propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, tinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;
- analizează cererile formulate de lucrători privind conditiile de muncă si modul în care îsi îndeplinesc atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
- urmăreste modul în care se aplică si se respectă reglementările legale privind securitatea si sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă si inspectorii sanitari;
- analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă si a îmbolnăvirilor profesionale, precum si pentru îmbunătătirea conditiilor de muncă si propune introducerea acestora în planul de prevenire si protectie;
- analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale si evenimentelor produse si poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;
- efectuează verificări proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si face un raport scris privind constatările făcute;
- dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sănătate în muncă de către conducătorul unitătii cel putin o dată pe an, cu privire la situatia securitătii si sănătătii în muncă, la actiunile care au fost întreprinse si la eficienta acestora în anul încheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza în anul următor.
SECłIUNEA a 4-a
Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sănătate în muncă
ART. 68
Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate si sănătate în muncă toate informatiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îsi poată da avizul în cunostintă de cauză.
ART. 69
- Angajatorul trebuie să prezinte, cel putin o dată pe an, comitetului de securitate si sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situatia securitătii si sănătătii în muncă, actiunile care au fost întreprinse si eficienta acestora în anul încheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza în anul următor.
- Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate si sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă.
ART. 70
Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate si sănătate în muncă documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protectie colectivă si individuală, în vederea selectionării echipamentelor optime.
ART. 71
Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate si sănătate în muncă cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sănătate, măsurile de prevenire si protectie atât la nivel de unitate, cât si la nivel de loc de muncă si tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucrătorilor.
ART. 72
Angajatorul comunică comitetului de securitate si sănătate în muncă punctul său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire
si protectie, asupra plângerilor lucrătorilor privind conditiile de muncă si modul în care serviciul intern sau extern de prevenire si protectie îsi îndeplineste atributiile.
ART. 73
În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de securitate si sănătate în muncă, conform atributiilor prevăzute la art. 67, trebuie să motiveze decizia sa în fata comitetului; motivatia va fi consemnată în procesul-verbal.
CAP. 5
Instruirea lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă
SECłIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 74
Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.
ART. 75
Instruirea în domeniul securitătii si sănătătii în muncă are ca scop însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sănătate în muncă.
ART. 76
- Instruirea lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă la nivelul întreprinderii si/sau al unitătii se efectuează în timpul programului de lucru.
- Perioada în care se desfăsoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
ART. 77
Instruirea lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă cuprinde 3 faze:
- instruirea introductiv-generală;
- instruirea la locul de muncă;
- instruirea periodică.
ART. 78
La instruirea personalului în domeniul securitătii si sănătătii în muncă vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistată de calculator.
ART. 79
Fiecare angajator are obligatia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
ART. 80
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire – testare, pe meserii sau activităti. ART. 81
- Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fisa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
- Completarea fisei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.
- După efectuarea instruirii, fisa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit si de către persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
- Fisa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă si va fi însotită de o copie a fisei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.
ART. 82
- Pentru persoanele aflate în întreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, reguli privind instruirea si însotirea acestora în întreprindere si/sau unitate.
- Pentru lucrătorii din întreprinderi si/sau unităti din exterior, care desfăsoară activităti pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea si/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activitătile specifice întreprinderii si/sau unitătii respective, riscurile pentru securitate si sănătate în muncă, precum si măsurile si activitătile de prevenire si protectie la nivelul întreprinderilor si/sau unitătii, în general.
- Instruirea prevăzută la alin. (1) si (2) se consemnează în fisa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12.
- Fisa de instruire colectivă se întocmeste în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat instruirea si un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiti sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
- Reprezentantii autoritătilor competente în ceea ce priveste controlul aplicării legislatiei referitoare la securitate si sănătate în muncă vor fi însotiti de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fisă de instructaj.
SECłIUNEA a 2-a
Instruirea introductiv-generală
ART. 83
Instruirea introductiv-generală se face:
- la angajarea lucrătorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege;
- lucrătorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
- lucrătorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
- lucrătorului pus la dispozitie de către un agent de muncă temporar. ART. 84
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitătile specifice
întreprinderii si/sau unitătii respective, riscurile pentru securitate si sănătate în muncă, precum si măsurile si activitătile de prevenire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau unitătii, în general.
ART. 85
Instruirea introductiv-generală se face de către:
- angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă; sau
- lucrătorul desemnat; sau
- un lucrător al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
- serviciul extern de prevenire si protectie.
ART. 86
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. ART. 87
- Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitătii si de riscurile pentru securitate si sănătate în muncă, precum si de măsurile si activitătile de prevenire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau al unitătii, în general.
- Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
- Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta succint activitătile, riscurile si măsurile de prevenire si protectie din întreprindere si/sau unitate.
ART. 88
- În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
- legislatia de securitate si sănătate în muncă;
- consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectării legislatiei de securitate si sănătate în muncă;
- riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesională specifice unitătii;
- măsuri la nivelul întreprinderii si/sau unitătii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucrătorilor.
- Continutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
ART. 89
- Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însusirii cunostintelor pe bază de teste.
- Rezultatul verificării va fi consemnat în fisa de instruire.
- Lucrătorii prevăzuti la art. 83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajati dacă nu si-au însusit cunostintele prezentate în instruirea introductiv-generală.
SECłIUNEA a 3-a
Instruirea la locul de muncă
ART. 90
- Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sănătate în muncă, precum si măsurile si activitătile de prevenire si protectie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru si/sau fiecărei functii exercitate.
- Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuti la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii si/sau al unitătii.
ART. 91
- Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
- Fisa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă. ART. 92
- Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate si sănătate în muncă, precum si de măsurile si activitătile de prevenire si protectie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru si/sau fiecărei functii exercitate.
- Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore si se stabileste prin instructiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
- angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă; sau
- lucrătorul desemnat; sau
- un lucrător al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
- serviciul extern de prevenire si protectie.
- Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
- Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
- informatii privind riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă si/sau postului de lucru;
- prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă si/sau postul de lucru;
- măsuri la nivelul locului de muncă si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucrătorilor;
- prevederi ale reglementărilor de securitate si sănătate în muncă privind activităti specifice ale locului de muncă si/sau postului de lucru;
- instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăsura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.
ART. 94
Începerea efectivă a activitătii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunostintelor de către seful ierarhic superior celui care a făcut instruirea si se consemnează în fisa de instruire individuală.
SECłIUNEA a 4-a
Instruirea periodică
ART. 95
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuti la art. 83 si are drept scop reîmprospătarea si actualizarea cunostintelor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
ART. 96
- Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
- Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, în functie de conditiile locului de muncă si/sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni.
- Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
- Verificarea instruirii periodice se face de către seful ierarhic al celui care efectuează instruirea si prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciile externe de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
- Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu si cu demonstratii practice. ART. 97
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care si-a
asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
ART. 98
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
- când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
- când au apărut modificări ale prevederilor de securitate si sănătate în muncă privind activităti specifice ale locului de muncă si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorită evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri în unitate;
- la reluarea activitătii după accident de muncă;
- la executarea unor lucrări speciale;
- la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
- la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
- la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
ART. 99
Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore si se stabileste în instructiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
- angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă; sau
- lucrătorul desemnat; sau
- un lucrător al serviciului intern de protectie si prevenire; sau
- serviciul extern de protectie si prevenire.
ART. 100
Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitătii si sănătătii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
CAP. 6
Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific
SECłIUNEA 1
Pericol grav si iminent de accidentare
ART. 101
Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere si/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire si protectie cu care întreprinderea si/sau unitatea a încheiat contract, precum si de către inspectorii de muncă.
ART. 102
La constatarea stării de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
- oprirea echipamentului de muncă si/sau activitătii;
- evacuarea personalului din zona periculoasă;
- anuntarea serviciilor specializate;
- anuntarea conducătorilor ierarhici;
- eliminarea cauzelor care au condus la aparitia stării de pericol grav si iminent. ART. 103
- În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă si va asigura instruirea acestora.
- În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
- să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
- să afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
- să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare si să verifice modul în care si-au însusit cunostintele.
-
- În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
- să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate si să îi instruiască în acest sens;
- să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
-
- În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.
-
- În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
- să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav si iminent, să asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
- să stabilească serviciile specializate care pot interveni.
ART. 104
Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la art. 102, tinând seama de natura activitătilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activitătii si de prezenta altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.
SECłIUNEA a 2-a
Zone cu risc ridicat si specific
ART. 105
Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie să contină nominalizarea si localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii si/sau unitătii si măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
ART. 106
Angajatorul trebuie să aducă la cunostintă conducătorilor locurilor de muncă si lucrătorilor care îsi desfăsoară activitatea în zonele cu risc ridicat si specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.
ART. 107
Actiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate în cadrul planului de protectie si prevenire.
CAP. 7
Comunicarea si cercetarea evenimentelor, înregistrarea si evidenta accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale
SECłIUNEA 1
Comunicarea evenimentelor
ART. 108
- Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 si art. 27 alin. (1) din lege.
- Dacă printre victimele evenimentului se află si lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat si angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
- Evenimentul produs în conditiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, dacă a avut loc în afara întreprinderii si/sau unitătii si nu a avut nicio legătură cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs, de către orice persoană care are cunostintă despre producerea evenimentului.
ART. 109
Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin următoarele informatii, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13:
- denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, dacă este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
- sediul/adresa si numărul de telefon ale angajatorului;
- locul unde s-a produs evenimentul;
- data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
- numele si prenumele victimei;
- datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întretinere, alte persoane în întretinere, ocupatia, vechimea în ocupatie si la locul de muncă;
- împrejurările care se cunosc si cauzele prezumtive;
- consecintele accidentului;
- numele si functia persoanei care comunică evenimentul;
- data comunicării;
- unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.
ART. 110
În cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, în care printre victime sunt si persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile politiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă din judetul pe raza căruia s-a produs.
ART. 111
- Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu exceptia cazurilor în care mentinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune în pericol viata lucrătorilor si a celorlalti participanti la procesul muncii.
- În situatia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea
evenimentului, se vor face, după posibilităti, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica orice obiecte care contin sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea si vor constitui probe în cercetarea evenimentului.
- Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.
ART. 112
- Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul va comunica Inspectiei Muncii:
- incidentul periculos;
- evenimentul care a avut ca urmare un deces;
- evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv;
- evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidentă;
- evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate.
- Accidentul prevăzut la alin. (1) lit. e) se va comunica după primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate.
- Comunicarea către Inspectia Muncii va cuprinde informatiile prevăzute la art. 109.
ART. 113
- La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară care acordă asistentă medicală de urgentă se va pronunta în scris cu privire la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
- Unitatea sanitară prevăzută la alin. (1) va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influentă a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare de la obtinerea acestora.
- În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va solicita în scris unitătii medico-legale competente un raport preliminar din care să reiasă faptul că decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitătii si functionarea institutiilor de medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, si legislatiei subsecvente.
- Unitatea medico-legală va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, si ale legislatiei subsecvente.
- Unitatea medico-legală va transmite raportul de constatare medico-legală în termenul prevăzut la art. 29 alin. (3) din lege.
- În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală si recuperare a capacitătii de muncă, care a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.
SECłIUNEA a 2-a
Cercetarea evenimentelor
ART. 114
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor si a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor si a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
ART. 115
Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din lege.
ART. 116
- Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
- Angajatorul are obligatia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de cercetare a evenimentului.
- Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel putin 3 persoane; una dintre acestea trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de nivel superior.
- Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie să aibă pregătire tehnică corespunzătoare si să nu fie implicate în organizarea si conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul si să nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
- Angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitătii si sănătătii în muncă nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să apeleze la servicii externe.
- Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, în comisia de cercetare numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalti angajatori.
- Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de circulatie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu respectarea, atunci când este cazul, a prevederilor alin. (6).
- Cercetarea evenimentului prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, dacă acesta a avut loc în afara întreprinderii si/sau unitătii angajatorului si nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în conditiile legii.
- Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu alin. (4) sau nu are personal suficient trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire si protectie.
ART. 117
- În cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice în care sunt implicate persoane aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite organelor împuternicite să efectueze cercetarea, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente, necesare cercetării: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
- În baza acestor acte si a altor documente din care să rezulte că victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit legii vor efectua cercetarea evenimentului.
ART. 118
- Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul să ia declaratii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe necesare cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la dispozitie în conditiile legii.
- În situatiile prevăzute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevării si analizării probelor în vederea cercetării vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
ART. 119
- Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit legii să efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie să răspundă solicitării.
- În situatia prevăzută la alin. (1), specialistii si expertii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului.
- Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activitătii în urma căreia s-a produs evenimentul.
ART. 120
- Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în cel mult 5 zile lucrătoare de la data producerii.
- Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele în care este necesară prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris, argumentat si în termen, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
- Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidentă, accident colectiv sau situatie de persoană dată dispărută, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile lucrătoare de la data producerii acestora.
- Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele în care este necesară
eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris, argumentat si în termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
ART. 121
- În cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă, în urma căruia a intervenit invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului si va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel completat.
- Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la alin. (1), se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.
- În cazul evenimentului a cărui consecintă este invaliditate evidentă, evenimentul va fi cercetat de inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs incapacitate temporară de muncă si, în functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
ART. 122
- Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
- opisul actelor aflate în dosar;
- procesul-verbal de cercetare;
- nota de constatare la fata locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire si protectie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenta angajatorului, si semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de muncă, modul în care functionau dispozitivele de protectie, închiderea fisei individuale de instructaj prin barare si semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
- schite si fotografii referitoare la eveniment;
- declaratiile accidentatilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate;
- declaratiile martorilor si ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
- copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
- copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizatii în baza cărora angajatorul îsi desfăsoară activitatea;
- copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale si ale fisei de aptitudine, întocmite conform legii;
- copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
- copii ale fiselor de instruire individuală în domeniul securitătii si sănătătii în muncă ale victimelor; în caz de deces aceste fise se vor anexa în original;
- concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
- copie a hotărârii judecătoresti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute;
- copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă;
- copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
- actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenta medicală de urgentă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie si diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
- copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile politiei rutiere, în cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
- copie a autorizatiei, în cazul în care victima desfăsura o activitate care necesita autorizare;
- copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
- acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
- acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data si ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenta victimei la locul, ora si data producerii evenimentului;
- documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
- corespondenta cu alte institutii/unităti în vederea obtinerii actelor solicitate;
- adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) si (4);
- actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistentă medicală de urgentă, din care să rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
- procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în conditiile prevăzute la art. 111;
- formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei.
ART. 123
Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele conditii:
- filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, si stampilate cu stampila inspectoratului sau a angajatorului;
- numărul total de file continut de dosarul de cercetare si numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar să fie mentionate în opis;
- fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat în dosarul de cercetare ca anexă;
- paginile si spatiile albe să fie barate;
- schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însotite de explicatii;
- fotografiile referitoare la eveniment să fie clare si însotite de explicatii;
- formularul pentru declaratie să fie conform modelului prevăzut în anexa nr. 14;
- declaratiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare.
ART. 124
(1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:
- într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă; dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;
- într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
- în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată prin decizie, deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire penală si un exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
- în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă; originalul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea si un exemplar se transmite angajatorului care înregistrează accidentul;
- în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
- în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporară de muncă pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul si celelalte exemplare se păstrează de către ceilalti angajatori.
- În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infractiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală.
ART. 125
- Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se înaintează pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
- Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare le la data primirii.
- Dosarul va fi însotit de avizul inspectoratului teritorial le muncă.
- În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului si/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, după caz.
- Comisia de cercetare va completa dosarul si va întocmi procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
- Dacă evenimentul urmat de incapacitate temporară de muncă s-a produs în conditiile prevăzute la art. 124 alin. (2), inspectoratul teritorial de muncă va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmărire penală, imediat după avizare.
ART. 126
- Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă va fi înaintat în vederea avizării la Inspectia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
- Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei de persoane, ca urmare a unui eveniment si în împrejurări care îndreptătesc presupunerea decesului acestora, va fi păstrat la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la emiterea hotărârii judecătoresti prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform prevederilor legale în vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la Inspectia Muncii.
- Inspectia Muncii avizează si restituie dosarele prevăzute la alin. (1) în cel mult 10 zile lucrătoare de la data primirii.
- În cazul în care Inspectia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului si întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
- Inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul si va întocmi noul proces-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
- Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele le cercetare prevăzute la alin. (1) organelor de urmărire penală, numai după ce au fost avizate de către Inspectia Muncii.
ART. 127
- Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat organelor de urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, pentru completare si întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în cazul în care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act medico-legal.
- Dosarul prevăzut la alin. (1) se restituie la inspectoratul teritorial de muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia.
- Completarea dosarului prevăzut la alin. (1) si întocmirea noului proces-verbal de cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de muncă.
- Dosarul completat si noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea avizării la Inspectia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii.
- După avizarea de către Inspectia Muncii în conditiile prevăzute la art. 126, dosarul va fi înaintat organelor de urmărire penală de către inspectoratul teritorial de muncă.
ART. 128
Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să contină următoarele capitole:
- data încheierii procesului-verbal;
- numele persoanelor si în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
- perioada de timp si locul în care s-a efectuat cercetarea;
- obiectul cercetării;
- data si ora producerii evenimentului;
- locul producerii evenimentului;
- datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său legal;
- datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
- descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor si modului în care s-a produs evenimentul;
- urmările evenimentului si/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
- cauza producerii evenimentului;
- alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
- alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
- persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la lit. k), l) si m);
- sanctiunile contraventionale aplicate;
- propuneri pentru cercetare penală;
- caracterul accidentului;
- angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;
- măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
- termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la lit. s);
- numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare si repartizarea acestora;
- numele si semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
- avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sănătate în muncă;
- viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat. ART. 129
- În capitolul prevăzut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptătite să efectueze cercetarea, precum si numele angajatorului si ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetări.
- În capitolul prevăzut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.
- În capitolul prevăzut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
- În capitolul prevăzut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitătii si sănătătii în muncă, adresa punctului de lucru.
- În capitolul prevăzut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea, următoarele: numele, prenumele, cetătenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat, profesia de pază, ocupatia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în functie sau în meserie si la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul accidentării, desfăsurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire si la aceasta.
- Capitolul prevăzut la art. 128 lit. i) va contine următoarele subcapitole:
- descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
- descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
- descrierea detaliată a împrejurărilor;
- descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
- În capitolele prevăzute la art. 128 lit. k) – m) se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora.
- Denumirea capitolului prevăzut la art. 128 lit. o) se va schimba în „Propuneri pentru sanctiuni administrative si disciplinare”, în cazul accidentelor cercetate de către comisia numită de angajator.
- Capitolele prevăzute la art. 128 lit. w) si x) se vor regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspectia Muncii, conform competentelor.
- În cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevăzut la art. 128 lit. w), care va fi numit „Viza angajatorului”.
ART. 130
În situatiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu întruneste conditiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această mentiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la art. 128 lit. q) si r) si se vor dispune măsurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare.
ART. 131
Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face propuneri de sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va mentiona în procesul-verbal de cercetare.
ART. 132
- Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeste în:
- 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul si asigurător;
- mai multe exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă pentru lucrători cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul si asigurător;
- 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurător;
- 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă mortal sau al celui colectiv, precum si în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurător;
- 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurător.
- Procesul-verbal de cercetare poate fi întocmit într-un număr mai mare de exemplare, după
caz.
ART. 133
- În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul decât cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
- În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îsi are sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui judet decât cel pe raza căruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
ART. 134
În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate si cercetate, dar persoana vătămată prezintă un certificat medical cu cod „accident de muncă”, angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitătii si sănătătii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acesteia o declaratie scrisă privind modul si împrejurările în care s-a produs evenimentul.
SECłIUNEA a 3-a
Înregistrarea si evidenta accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase
ART. 135
Înregistrarea accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase se face în baza procesului-verbal de cercetare.
ART. 136
- Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract, comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
- În situatia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea si/sau de organizarea activitătii care a avut ca urmare producerea accidentului.
- Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată victima.
- Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea si/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea si/sau de organizarea activitătii care a avut ca urmare producerea accidentului.
- Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenti, ucenici si someri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.
- Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activitătilor cultural-sportive, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor activităti, se înregistrează de către institutia sau angajatorul care a organizat actiunea respectivă.
- Accidentul de muncă produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoană, din proprie initiativă, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav si iminent ce amenintă avutul public sau privat din întreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs accidentul.
- În cazul accidentului produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoană, din proprie initiativă, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav si iminent ce amenintă avutul public sau privat, produs în afara întreprinderii si/sau unitătii unui angajator si care nu are nicio legătură cu acesta, înregistrarea se face conform legii.
- Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea si/sau de organizarea activitătii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării.
- Accidentul de muncă de circulatie se înregistrează către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea si/sau de organizarea activitătii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetării.
- Accidentul produs în afara întreprinderii si/sau unitătii, ca urmare a neluării unor măsuri de securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul din vina căruia s-a produs accidentul.
- Accidentul de muncă suferit de însotitorii de încărcături, personalul de postă de la vagoanele C.F.R., angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati să delege însotitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activitătii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, după caz, în conditiile clauzelor prevăzute în documentele încheiate.
ART. 137
Pentru unele situatii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspectia Muncii va stabili modul de înregistrare accidentului în cauză.
ART. 138
- Disparitia unei persoane în conditiile unui accident de muncă si în împrejurări care îndreptătesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
- Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. (1), este data înscrisă în hotărârea judecătorească ca fiind data decesului.
- Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul si data hotărârii judecătoresti la inspectoratul teritorial de muncă.
ART. 139
Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
ART. 140
-
- În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
-
- FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care se înaintează spre avizare după cum urmează:
- inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
- inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal de cercetare.
-
- Verificarea si avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea formularului.
-
- Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul teritorial de muncă si asigurătorul pe raza căruia îsi are sediul social, domiciliul sau resedinta.
-
- În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unitătii de expertiză medicală si recuperare a capacitătii de muncă.
ART. 141
-
- Angajatorul va tine evidenta evenimentelor în:
- Registrul unic de evidentă a accidentatilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15;
- Registrul unic de evidentă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16;
- Registrul unic de evidentă a accidentelor usoare, conform modelului prevăzut în anexa nr.
17;
- Registrul unic de evidentă a accidentatilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.
-
- În registrul prevăzut la alin. (1) lit. d) se va tine evidenta accidentatilor în muncă pentru care perioada de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii accidentului.
-
- Registrele de evidentă trebuie să fie actualizate.
- În baza FIAM si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de muncă va tine evidenta tuturor accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul judetului respectiv.
- Inspectoratul teritorial de muncă va tine evidenta în:
- Registrul unic de evidentă a accidentatilor în muncă;
- Registrul unic de evidentă a incidentelor periculoase;
- Registrul unic de evidentă a accidentatilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru.
SECłIUNEA a 4-a
Comunicarea, cercetarea si înregistrarea evenimentelor produse în afara granitelor României, în care sunt implicati lucrători ai unor angajatori români, aflati în îndeplinirea sarcinilor de stat, de interes public sau a îndatoririlor de serviciu
ART. 143
- Comunicarea evenimentelor produse în afara granitelor tării, în care sunt implicati lucrători ai unor angajatori români, se face conform prevederilor art. 108 – 113.
- În situatia prevăzută la alin. (1) angajatorul are obligatia de a comunica evenimentul si misiunii diplomatice sau oficiului consular român din tara respectivă.
- Orice eveniment produs pe teritoriul altei tări în care sunt implicati lucrători români, detasati sau pusi la dispozitie de către angajatori români la angajatori străini, respectiv utilizatori străini, pentru efectuarea unor lucrări pe teritoriul altui stat, se comunică imediat de către angajatorul român misiunii diplomatice sau oficiului consular român din tara respectivă.
- Angajatorii români care detasează ori pun la dispozitie lucrători la angajatori străini, respectiv utilizatori străini; au obligatia să includă în cuprinsul conventiilor internationale si contractelor bilaterale încheiate cu partenerii străini clauze cu privire la comunicarea evenimentelor.
- Evenimentele în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare române, precum si persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor tării vor fi comunicate Ministerului Afacerilor Externe din România de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare române. Ministerul Afacerilor Externe are obligatia de a comunica aceste evenimente Inspectiei Muncii.
ART. 144
- Cercetarea evenimentelor produse în afara granitelor tării în care sunt implicati lucrători ai unor angajatori români se va face conform prevederilor art. 114 – 134.
- La cercetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1) poate participa si un delegat din partea misiunii diplomatice sau oficiului consular român din tara respectivă.
- Cercetarea evenimentelor în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor tării se face de către Ministerul Afacerilor Externe.
- În cazul evenimentelor mentionate la alin. (1) si (3), care au produs invaliditate confirmată prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor dispărute si în cazul incidentului periculos, Inspectia Muncii poate delega reprezentanti care să efectueze cercetarea la fata locului.
- În situatia prevăzută la alin. (4), cercetarea se va finaliza de către Inspectia Muncii sau, după caz, inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îsi are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
ART. 145
- De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor răspunde angajatorul care a încheiat contractul cu partenerul străin, în cazul efectuării de lucrări cu personal român, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, în cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare române si persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor României, aflati în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
- Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la art. 122 si se va completa cu:
- copii de pe originalele documentelor de cercetare, emise de organele competente din tara pe teritoriul căreia s-a produs evenimentul, precum si traducerea acestora în limba română;
- copie de pe contractul încheiat cu partenerul străin, din care să rezulte cine a încheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrări se execută, pe ce durată, locul unde se execută
lucrările respective, clauzele privind securitatea si sănătatea în muncă, modul în care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si înregistrarea accidentelor de muncă.
- Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi în numărul de exemplare precizat la art. 124.
- Imediat după finalizarea dosarului de cercetare, angajatorul român sau Ministerul Afacerilor Externe va proceda conform prevederilor prezentului capitol.
ART. 146
Înregistrarea si evidenta accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase se fac de către angajatorul român, conform prevederilor art. 143 – 145.
SECłIUNEA a 5-a
Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul României în care sunt implicati cetăteni străini aflati în îndeplinirea atributiilor de serviciu
ART. 147
- Orice eveniment produs pe teritoriul României, în care sunt implicati cetăteni străini aflati în îndeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc, de către angajator sau de către orice altă persoană care are cunostintă despre eveniment.
- Inspectoratul teritorial de muncă care a primit comunicarea va înstiinta misiunea diplomatică sau consulatul tării din care provine persoana accidentată, prin intermediul Inspectiei Muncii.
ART. 148
- Cercetarea unor astfel de evenimente se face de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia au avut loc, împreună cu celelalte organe competente, precum si cu reprezentanti ai angajatorului străin implicat în eveniment sau de către Inspectia Muncii, conform art. 29 alin.
- lit. c) din lege.
- La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tării respective.
- Termenul de cercetare este cel prevăzut la art. 120.
- Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la art. 122.
- Dosarul de cercetare se va întocmi în numărul de exemplare precizat la art. 124 si o copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tării de unde provine accidentatul de către inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea.
SECłIUNEA a 6-a
Semnalarea bolilor profesionale
ART. 149
Bolile profesionale, precum si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de către toti medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate si locul de muncă, cu prilejul oricărei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.
ART. 150
- Medicul care suspectează o boală profesională completează fisa de semnalare BP1, prevăzută în anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu această fisă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.
- Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileste diagnosticul de profesionalitate si completează fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
SECłIUNEA a 7-a
Cercetarea bolii profesionale
ART. 151
După primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autoritătii de sănătate publică judetene sau a municipiului Bucuresti cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.
ART. 152
Cercetarea se face în prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.
ART. 153
Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective si se finalizează cu redactarea si semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20.
ART. 154
Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională este semnat de toti cei care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor si măsurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.
ART. 155
- În situatia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot dresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si de Ministerul Sănătătii Publice.
- Componenta si atributiile Comisiei de experti vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei si al ministrului sănătătii publice.
ART. 156
Solutiile adoptate în aceste situatii vor fi comunicate în scris celor interesati, în termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei.
ART. 157
Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului are a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenta îmbolnăvirilor profesionale si pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum si medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate publică judeteană sau a municipiului Bucuresti.
ART. 158
Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fisa de declarare a cazului de boală profesională BP2, prevăzută în anexa nr. 21.
SECłIUNEA a 8-a
Declararea bolilor profesionale
ART. 159
Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la autoritatea de sănătate publică judeteană sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde următoarele documente:
- opisul documentelor din dosar;
- istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, si anume copie de pe carnetul de muncă) si, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată;
- copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii;
- istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigură asistenta de medicina muncii la unitatea respectivă);
- document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de iesire emis de clinica/sectia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinta medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigatii necesare pentru sustinerea diagnosticului de profesionalitate;
- procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
- copie de pe fisa de semnalare BP1.
ART. 160
Declararea bolilor profesionale se face de către autoritatea de sănătate publică judeteană sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate la art. 159 prin fisa de declarare a cazului de boală profesională BP2, denumită în continuare fisa de declarare BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.
ART. 161
În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiintată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la art. 159, cu exceptia procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.
ART. 162
Cazurile de pneumoconioze, precum si cazurile de cancer profesional se înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de la autoritatea de sănătate publică; ele se declară si se păstrează în evidentă de către autoritatea de sănătate publică judeteană sau a municipiului Bucuresti din judetul sau din municipiul Bucuresti în care se află agentul economic respectiv.
ART. 163
Autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, este răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fisa de declarare BP2.
ART. 164
Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.
SECłIUNEA a 9-a
Raportarea bolilor profesionale
ART. 165
- Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de coordonare metodologică si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucuresti, la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic în Domeniul Sănătătii Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii.
- O copie a fisei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.
ART. 166
La nivelul Centrului national de coordonare metodologică si informare privind bolile profesionale se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fisele de declarare BP2.
ART. 167
Centrul national de coordonare metodologică si informare privind bolile profesionale reprezintă forul metodologic care asigură asistentă si îndrumare tehnică profesională în domeniul bolilor profesionale.
ART. 168
Centrul national de coordonare metodologică si informare privind bolile profesionale raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autoritătii de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătătii Publice.
ART. 169
Centrul national de coordonare metodologică si informare privind bolile profesionale transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate în activităti cu impact asupra sănătătii lucrătorilor.
ART. 170
Lista bolilor profesionale ale căror declarare, cercetare si evidentă sunt obligatorii este prevăzută în anexa nr. 22.
ART. 171
Structurile de medicina muncii din cadrul autoritătilor de sănătate publică judetene vor raporta cu o periodicitate anuală Centrului national de coordonare metodologică si informare privind bolile profesionale situatia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile nou-declarate în anul respectiv.
ART. 172
Intoxicatia acută profesională se declară, se cercetează si se înregistrează atât ca boală profesională, cât si ca accident de muncă.
SECłIUNEA a 10-a
Bolile legate de profesie
ART. 173
Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în anexa nr. 23.
ART. 174
Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical si se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor de muncă.
SECłIUNEA a 11-a
Dispozitii finale
ART. 175
În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităti si servicii vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.
ART. 176
- Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se informeze la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc accidentul.
- Dacă în urma investigatiilor rezultă că sunt întrunite conditiile unui accident de muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru efectuarea cercetării în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.
- În situatiile prevăzute la alin. (1), inspectoratul teritorial de muncă va răspunde sesizărilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului-verbal de cercetare a evenimentului.
ART. 177
- În situatia în care angajatorul, lucrătorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz, Inspectiei Muncii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia.
- Solutiile adoptate în cazul situatiilor prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate celor interesati, în termen legal.
CAP. 8
Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă
SECłIUNEA 1
Prevederi generale
ART. 178
Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitătii si sănătătii în muncă care se supun avizării, a cerintelor care stau la baza realizării acestora, precum si a procedurii de avizare.
ART. 179
Documentatiile care se supun avizării sunt:
- filme sau imagini, pe peliculă sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitătii si sănătătii în muncă;
- afise, pliante, brosuri din domeniul securitătii si sănătătii în muncă;
- suporturi de curs destinate instruirii în domeniul securitătii si sănătătii în muncă, elaborate de prestatorii de servicii;
- diapozitive, diafilme si altele asemenea.
SECłIUNEA a 2-a
Cerinte de realizare a documentatiilor
ART. 180
Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor prevăzute la art. 179 sunt:
- continutul să fie în concordantă cu legislatia în domeniul securitătii si sănătătii în muncă în vigoare;
- să prezinte informatia într-o formă accesibilă, completă si usor de asimilat;
- continutul si realizarea să fie în concordantă cu nivelul de pregătire al subiectilor cărora li se adresează.
ART. 181
Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitătii si sănătătii în muncă sunt:
- scenariul si regia să asigure perceperea corectă si clară a mesajului;
- imagine clară si sugestivă;
- sonor clar si sugestiv;
- forme de prezentare: filmare reală sau animatie;
- durata proiectiei: 10 – 20 de minute.
ART. 182
Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitătii si sănătătii în muncă sunt:
- grafică simplă, fără greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si eliminându-se detaliile nesemnificative;
- utilizarea unor culori vii, contrastante, în concordantă cu subiectul, respectiv culori deschise pentru situatii pozitive si culori închise pentru situatii negative;
- să nu aibă text sau textul să fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasă astfel încât să permită citirea textului de la o distantă de 4 – 5 m;
- subiectul să ocupe circa 60% din suprafata afisului, iar marginile să fie suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
- mărimea afisului va fi aleasă în functie de scopul urmărit si locul în care va fi expus;
- materialele din care sunt realizate să fie adecvate mediilor în care vor fi utilizate, respectiv să fie rezistente la actiunea factorilor din mediul în care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate, agenti chimici etc.).
ART. 183
Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitătii si sănătătii în muncă sunt:
- să prezinte informatiile clar si concis;
- să se axeze pe o temă concretă;
- să prezinte un interes practic cât mai larg.
ART. 184
Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucrătorilor în domeniul securitătii si sănătătii în muncă sunt:
- să fie elaborat în baza unei documentări bibliografice la zi;
- să utilizeze terminologia specifică securitătii si sănătătii în muncă;
- să fie elaborat pe o tematică orientată spre grupuri-tintă de lucrători si tipul instruirii, dezvoltată efectiv pentru înlăturarea problemelor de securitate si sănătate în muncă ce rezultă din evaluarea riscurilor si adaptată evolutiei riscurilor sau aparitiei de riscuri noi;
- să fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregătire al grupului-tintă căruia îi este destinat;
- informatiile să fie sistematizate într-o organizare logică a continutului, orientate spre situatii concrete de muncă;
- să cuprindă ilustratii, desene, scheme, pictograme si tabele explicative, dacă este necesar;
- să evidentieze consecintele neaplicării si/sau nerespectării legislatiei din domeniul securitătii si sănătătii în muncă.
ART. 185
Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:
- pe cât posibil să fie realizate color si să fie clare;
- să fie însotite de scheme explicative;
- să fie însotite de texte redactate clar si concis, fără a da nastere la interpretări;
- să fie realizate într-o succesiune logică.
SECłIUNEA a 3-a
Avizarea documentatiilor
ART. 186
- Documentatiile prevăzute la art. 179 pot fi difuzate sau comercializate numai dacă sunt avizate de către Comisia de abilitare si avizare prevăzută la art. 36, din judetul în care îsi are sediul elaboratorul.
- În situatia în care elaboratorul are cetătenia, respectiv nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene ori apartinând Spatiului Economic European, documentatiile se avizează de către Comisia de abilitare si avizare constituită la nivelul Directiei de muncă, solidaritate socială si familie a municipiului Bucuresti.
ART. 187
Pentru avizarea documentatiilor elaboratorul va transmite prin postă Comisiei de abilitare si avizare prevăzute la art. 186 o cerere conform modelului prevăzut în anexa nr. 24, însotită de un dosar care cuprinde:
- copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comertului si, după caz, anexa la acesta; în situatia prevăzută la art. 186 alin. (2), elaboratorul va depune documentul echivalent eliberat de statul de origine sau de provenientă.
- un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
- două exemplare din documentatia supusă avizării;
- în cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite: originalul si două copii pe suport hârtie.
ART. 188
- Comisia de abilitare si avizare va transmite prin postă avizul sau decizia de respingere motivată, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării.
- Avizul comisiei, prezentat în anexa nr. 25, va fi însotit de un exemplar din documentatia transmisă de elaborator, care va purta stampila Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.
- Decizia de respingere, prezentată în anexa nr. 26, va fi însotită de cele două exemplare de documentatie transmisă de elaborator, pentru a fi refăcută în sensul celor precizate în decizie.
SECłIUNEA a 4-a
Dispozitii finale
ART. 189
- Difuzarea sau comercializarea documentatiilor prevăzute la art. 179 va fi însotită de o copie a avizului.
- Angajatorul care utilizează documentatiile prevăzute la art. 179 trebuie să detină o copie a avizului.
ART. 190
- Respingerea avizării unei documentatii poate face obiectul unei contestatii depuse la Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei în termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.
- Solutiile adoptate ca răspuns la contestatie vor fi comunicate celor interesati în termen de 30 de zile de la data primirii contestatiei.
ART. 191
- Dacă în timpul controalelor efectuate de inspectorii de muncă se constată diferente între documentatia avizată si cea folosită în activitatea curentă, inspectorul de muncă dispune măsuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunică în scris Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, situatia constatată, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
- Comisia de abilitare si avizare teritorială, respectiv a municipiului Bucuresti, aduce la cunostintă titularului de aviz situatia constatată, pentru ca acesta să îsi prezinte punctul de vedere.
- Comisia de abilitare si avizare teritorială, respectiv a municipiului Bucuresti, analizează comunicarea inspectorului de muncă împreună cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, după caz.
- Suspendarea se poate face pe o perioadă determinată, în functie de timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate.
- Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestatii în conditiile prevăzute la art. 190.
ART. 192
- În situatia în care titularul de aviz intentionează să aducă modificări unei documentatii avizate, are obligatia să comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, continutul acestor modificări.
- Comisia de abilitare si avizare teritorială, respectiv a municipiului Bucuresti, analizează dacă modificările asupra documentatiei sunt interventii minore sau majore si decide mentinerea avizului sau necesitatea unei noi avizări.
Documentul complet in format PDF si impreuna cu toate anexele se poate gasi aici: HG 1425 din 2006 – Norme securitate si sanatate in munca